6 Noiembrie 2026, sala Traian. De la stânga la dreapta, circular. Al şaselea meci din sezon, al patrulea acasă. De data aceasta, contra echipei FC Argeş Piteşti.

Lupii cuceresc imediat sala Traian. Adversarii sunt însoţiţi de cea mai disciplinată galerie din ligă, probabil. Aşezaţi, ca de obicei, pe scaunele din spatele băncii lor, în diagonală cu Brigada Zăvoi. Un adevărat spectacol oferit de cele două galerii. Mă aflu în spatele adversarilor, ca de obicei.

Lupii încep în forţă. Marchează coş după coş, într-o coregrafie nouă, ca un dans victorios. Iau conducerea, măresc distanţa faţă de echipa adversă şi o menţin aşa până la finalul sfertului întâi. 22-14!

Sfertul doi, la fel. Spre final, apare în prim-plan, de nicăieri, arbitrul Ciulin. Cu o serie de şase-şapte decizii bizare, discutabile, cel puţin. Avantajul lupilor se subţiază cioplit cu barda de vedeta de moment, costumată în portocaliu. Jocul argeşenilor, încurajaţi de modul părtinitor al celui de-al şaselea vişiniu – devine din ce în ce mai agresiv. Lovituri. Cu pumnul, cu palma, cu şoldul, cu cotul. 38-35 şi 52-56!

Sfertul patru. Urmărim o luptă crâncenă pentru victorie. Galeriile cresc ritmul şi volumul. Lupii se menţin aproape de adversar, pe tabela de marcaj. Şi înscriu mai mult cu un singur punct în secundele de final. La limită, dar victorioşi! Împotriva unei echipe care a început slab, a stăpânit partea a doua a jocului cu sprijinul despre care v-am vorbit şi s-a prăbuşit înainte de a pune piciorul pe mal. 75-74!

De la stânga la dreapta, circular. Sala plină încă de la început, în extaz! Jucătorii şi spectatorii argeşeni copleşiţi de finalul care a făcut dreptate celor mai buni, mai corecţi şi mai determinaţi de pe teren.

Batem palma cu vâlcenii şi ne bucurăm de a fi cei mai buni!

Lupii! Lupii! Lupii!